Despre amigdale si polipi – vegetatii adenoide pe intelesul tuturor

Amigdalele și vegetațiile adenoide (polipii copilului ) sunt părți ale inelului Waldeyer, nume atribuit grupurilor de țesut limfoid cu rol de apărare care înconjoară partea din spatele nasului și a limbii la intrarea în gât. Inelul este poziționat ideal pentru a păzi sistemul respirator de invazia bacteriilor și virușilor prin capturarea acestora și producerea de anticorpi împotriva lor. La majoritatea persoanelor amigdalele se observă ușor de o parte și de alta a gâtului , în spatele și deasupra limbii, dar vegetațiile adenoide , din cauza poziției lor în spatele nasului și deasupra palatului moale, se pot vedea efectiv folosind o oglindă, un endoscop special introdus pe cale nazală ori se pot palpa cu degetul protejat de o mănușă. Rolul amigdalelor și vegetațiilor adenoide este de a atrage și oferi microorganismelor un loc temporar de creștere și înmulțire, în timp ce produc anticorpi împotriva acelorași ,,musafiri”. Într-o SITUAȚIE IDEALĂ acești anticorpi duc la eliminarea microorganismelor din gât. Dacă microorganismele reapar anticorpii odată produși se vor reactiva pentru a proteja gâtul, plămânii și restul corpului de infecție.

Fig. 1 Inelul Waldeyer (studyblue.com)

LEGENDA: Adenoid = vegetații adenoide, polipii copilului

                     Tubal tonsil = amigdala peritubară (din jurul orificiului trompei Eustachio, orificiul intern al urechii, din spatele nasului)

                     Palatine tonsil = amigdala palatină, amigdala clasică

                     Lingual tonsil = amigdala linguală

Această funcție de protecție este importantă în prima parte a vieții individului. DAR, cu trecerea timpului, acest rol scade în însemnătate tot mai mult deoarece acești anticorpi se mai produc și în alte părți ale inelului lui Waldeyer sau ale sistemului limfatic situate la distanță în organism. În concluzie, AMIGDALELE ȘI VEGETAȚIILE ADENOIDE SUNT ÎN TOTALITATE ELIMINABILE și individul, respectiv corpul , în nici un fel, nu va fi mai rău din cauza exciziei lor sau a încetării funcției.

Pe de altă parte, AMIGDALELE ȘI VEGETAȚIILE ADENOIDE POT DEVENI PRIMEJDIOASE! Aceste organe se pot transforma în REZERVOARE de organisme patogene (producătoare de boli) și mai degrabă decât să protejeze devin SURSE de infecții recurente. Totodată , unul sau ambele organe pot fi într-atât mărite încât să dea simptome obstructive semnificative. Deși amigdalele respectiv vegetațiile adenoide mari sunt de obicei cele ce au suferit infecții repetate, chiar și organele sanatoase pot fi prea mari și cu efect obstructiv.

Amigdalele și vegetațiile adenoide nu se îndepărtează întotdeauna în același timp! La copii este aproape standard îndepărtarea vegetațiilor adenoide în cazul unei operații de amigdalectomie, dar nu este cazul întotdeauna la adulți. Vegetațiile adenoide se pot îndepărta ca procedură separată destul de frecvent. La adult este rară necesitatea unei adenoidectomii, dar ocazional se pot întâlni situații în care acest țesut nu s-a micșorat odată cu cresterea. La orice vârstă amigdalele nu se îndepărtează dacă nu sunt indicații specifice pentru această procedură. Uneori se întâmplă ca un pacient operat pentru hipertrofia vegetațiilor adenoide să dezvolte la un moment dat in timp noi simptome care sa indice amigdalectomia la un moment ulterior.

CELE MAI FRECVENTE INDICAȚII ALE AMIGDALECTOMIEI

1. Episoade repetate de infecție streptococică amigdaliană și/sau faringiană(minim 3 pe parcursul unui an de zile)
2. Statusul de purtator de Streptococ
3. Infecții faringiene și/sau amigdaliene cu alte bacterii decât Streptococul
4. Abces/flegmon periamigdalian în antecedente
5. Schimbarea calității vocii – ca și cum pacientul ar avea un cartof fierbinte in gura
6. Greutate la înghițit insoțită sau nu de episoade de înec și/sau vomă
7. Scurgerea salivei din gură fără alte cauze cunoscute
8. Intoleranța și/sau alergie medicamentoasă la preparate folosite pentru a trata cele de mai sus
9. Depozite amigdaliene – acestea sunt pete albe – uneori galbui ,urât mirositoare ,pe suprafața amigdalelor
10. Sforăitul și/sau apneea obstructivă de somn. Aceasta a devenit actualmente una din cele mai comune indicații ale amigdalectomiei cu adenoidectomie la copii. Sforăitorii copii întotdeauna se consideră a avea APNEE OBSTRUCTIVA DE SOMN! Aceasta poate da oprirea sau stagnarea creșterii la copii, somnolență diurnă, probleme comportamentale, deficit de învățare, micțiuni nocturne incontrolabile. La adulți și alte probleme anatomice pot da obstrucția pe lângă amigdale și vegetații hipertrofice. La copii apneea este cauzată aproape exclusiv de hipertrofia amigdalelor și a vegetațiilor adenoide de aceea se indică îndepartarea lor în vederea eliminării sforăitului și creșterii calității vieții. În foarte puține cazuri sforăitul poate persista datorită altor cauze anatomice dar acestea din urmă nu se pot evidenția decât ulterior îndepărtării amigdalelor și vegetațiilor adenoide. Polisomnografia este de un real ajutor și obligatorie pentru diagnostic la adulți însă la copii este rareori ajutătoare sau necesară.

CELE MAI FRECVENTE INDICAȚII ALE ADENOIDECTOMIEI

1. Obstrucție nazală cu sau fără respirație predominant orală
2. Hipernazalitatea vocii
3. Uscarea buzelor, eroziunea dinților frontali și probleme de ocluzie dentară
4. Facies adenoidian
5. Nasul curge pe perioade lungi, cu sau fără infecții – răceli asociate frecvent sau infecții sinusale
6. Pacientul urmează să poarte aparat dentar
7. Otita medie seroasă cu sau fara recăderi și însoțită sau nu de scăderea auzului respectiv întârzierea vorbirii și dezvoltării intelectului
8. Intoleranța sau alergia medicamentoasă la preparate utilizate pentru tratarea afecțiunilor enumerate mai sus

POSIBILE PĂRȚI NEPLĂCUTE ALE AMIGDALECTOMIEI/ADENOIDECTOMIEI

Nici un tratament, atât medical cât și chirurgical, nu este fără risc. Operațiile din titlu sunt frecvente și ușor de efectuat tehnic, sunt puține efecte secundare. Același lucru se poate spune despre anestezie. Cu toate acestea decese, afecțiuni ale sistemului nervos central, probleme cardiace și pulmonare au fost descrise. Ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale doctorii și pacienții împreuna trebuie să fie pregătiți pentru absolut orice. Iată în continuare câteva posibile și mai frecvente complicații:

1. Datorită progreselor anesteziei și tehnicii sângerările mari imediat după operație sunt foarte rare, iar în cazul în care apar acestea pot necesita o reintervenție în sala de operații.
2. Sângerarea tardivă apare de obicei între ziua 4 și 12 postoperator. S-au menționat și cazuri de sângerare chiar și la 18 zile însă foarte rare. Procentul acestor sângerări este de aproximativ 5% la amigdalectomii. Aceste sângerări apar de obicei datorită căderii crustelor din loje și ingrijirii precare a plăgii postoperatorii. Chiar dacă apare, de obicei această hemoragie nu este gravă și uneori se poate rezolva și de la sine, însă destul de rar. În cazul adulților se poate rezolva de obicei ambulator la camera de gardă, anestezia generala fiind rezervată de obicei copiilor.
3. După intervenție rezultatele sunt cele așteptate în explicațiile de mai sus însa în medicina nimic nu este absolut! Pacientul nu va mai face amigdalite, nici infecții streptococice însă nu se poate spune că nu va mai răci niciodată din cauza infecțiilor virale comune la care suntem cu toții expusi.
4. Modificări sau dificultăți ale vorbirii precum și greutățile la înghițire pot apărea postoperator în ciuda eforturilor depuse de noi intraoperator.
5. În cazul adulților în special nu există o garanție că sforăitul și apneea obstructivă de somn vor dispărea. Nu uitați că rezolvarea acestei probleme în principiu poate depinde de mai mulți factori anatomici.
6. Întotdeauna vor fi pacienți care vor avea acuze de simptome neplăcute și discomfort cervical chiar când totul pare să fi decurs normal.
7. Cântăreții, actorii, naratorii, preoții și alți profesioniști ai vocii, cântăreții la instrumente de suflat trebuie să ia în considerare modificarea abilităților lor artistice postoperator și post-intubație endo traheală. La fel pot apărea modificări ale pronunției la vorbitorii de limbi în care pronunțarea literei R presupune vibrația palatului.
8. Riscul de sângerare după scoaterea polipilor este foarte mic, motiv pentru care în general pacienții sunt învoiți la domiciliu chiar din ziua intervenției.
9. Unii pacienți pot dezvolta o rigiditate a mușchilor gâtului după adenoidectomie.
10. Durerea și greutatea la înghițit pot fi mai accentuate la unii pacienți și pot duce la deshidratare destul de severă.
11. Reacțiile la medicamentele administrate postoperator pot apărea chiar în cazul celor testate inițial cum sunt antibioticele.

Deci, CUM NE DECIDEM ASUPRA NECESITĂȚII ȘI MOMENTULUI INTERVENȚIEI ?

1. Când e clar că antibioticele, decongestionantele, antihistaminicele, antialergicele, dieta, tratamentele neconventionale, mutarea în zonă cu altă climă nu rezolvă problemele
2. Când ajungeți la concluzia că se poate îmbunătăți calitatea vieții dumneavoastră respectiv a copilului dumneavoastră
3. Când ajungeți la concluzia că infecția din organism , netratată, se poate disemina la sinusuri, urechi, plămâni, inimă
4. Când recunoașteți că boala cronică nu este un lucru bun pentru dvs sau copilul dvs și următoarea acutizare va avea consecințe probabil mai grave
5. Când recunoașteți că tratamentele repetate cu antibiotice și alte medicamente nu sunt benefice
6. Când vă hoărâți să acceptați durerea, câteva restricții postoperatorii și rarele dar totuși posibilele complicații postoperatorii în schimbul sfârșitului dramatic și rapid al bolii dvs cronice
7. Când pur și simplu ați ajuns la concluzia că ați suferit destul și doriți un remediu imediat și aproape 100% previzibil pentru afecțiunea dvs
8. Când ajungeți la concluzia că sforăitul și apneea de somn interferă prea mult cu o calitate satisfăcătoare a vieții
9. Dacă doriți confirmarea că intervenția chirurgicală în acest moment este cea mai bună alegere nu ezitați să cereți o a doua opinie. Dacă doriți puteți căuta singur un alt doctor sau vă pot ajuta îndreptându-vă către un coleg specialist a cărui parere o consider pertinentă.

MESAJE DE REȚINUT

O persoană nu ar trebui să sufere de amigdalită mai mult de 2 ori pe an indiferent că este vorba de adult sau copil!

Calitatea vieții unui pacient scade direct proporțional cu numărul de tratamente medicamentoase administrate respectiv cu numărul de episoade infecțioase prin discomfortul creat de regimul igieno dietetic impus și de regulile pe care și le impune chiar pacientul pentru a evita reapariția simptomelor!

Copilăria, și nu doar ea, ca perioadă a vieții individului tebuie să se traducă prin amintiri frumoase legate inclusiv de consumarea unei înghețate sau a unui sirop preparat cu apă minerală și nu prin vizite repetate la medic, litri de siropuri antibiotice administrate și interzicerea pe anumite perioade a ieșirilor din casă, respectiv a consumului unor alimente!

Bolile grave precum reumatismul articular, boli reanale, cardiace date de infecțiile vechi cu streptococ pot fi evitate simplu prin interveție chirurgicală!

Scăderea auzului prin otite repetate la copiii mici duce la o întârziere a dezvoltării acestora din punct de vedere al inteligenței preșcolare și școlare!

Scăderea capacității de efort, nasul care curge mult și frecvent în față, sforăitul, apatia, scăderea capacității de concentrare, paloara feței pot fi semne ale prezenței polipilor la copii!

Polipii și amigdalele mari duc la o falsă senzație de ,,sătul”prin oboseala mai rapidă a mușchilor ce ajută la înghițit – de aici o dezvoltare mai precară a copiilor cu polipi!

Respirația predominant pe gură a copiilor duce frecvent la faringite, amigdalite sau laringite deoarece aerul nu se încălzește suficient ca atunci când trece normal prin nas!

Respirația pe gură pentru a compensa blocajul nazal duce frecvent la defecte de implantare a dinților (atât cei de lapte cât și cei definitivi) care pot necesita aparate dentare sau tratmente stomatologice variate, cu costuri semnificative!

Polipii nu se vindecă prin tratamente medicamentoase fiind practic o bucată de țesut crescută și de obicei mărită în volum!

Polipii scoși corect, eventual sub control endoscopic nu se refac!

Dacă se scot polipii, cu sau fără amigdale, pacientul nu va răci mai repede, nu va face pneumonie – acesta este un mit!

Copii operați de polipi vor respira mai bine, vor respira corect pe nas și nu pe gură, vor auzi mai bine, vor putea sufla nasul mai bine, vor mânca mai bine, vor avea un zâmbet frumos, nu vor mai răci des iar răcelile nu vor mai dura mult sau nu vor mai necesita de fiecare dată administrare de antibiotice.

Orice problemă sau nelămurire aveți întrebați un medic specialist O.R.L. – este dreptul dumneavoastră să știți și obligația noastră să explicăm!

Cu respect și considerație,

Dr Gabriel Lostun

Medic specialist O.R.L. și Chirurgie Cervico-facială