Despre perforatiile timpanale si hipoacuzie de transmisie

Perforatiile timpanale reprezinta o patologie aparte in cadrul bolilor urechii. Aceste perforatii se pot instala postraumtaic sau in cadrul unor raceli de obicei in momentul in care sistemul de aerisire a urechii medii nu mai functioneaza corect.

O mare parte a perforatiilor timpanale nu pun probleme si se inchid de la sine – mai ales cand spartura este de mici dimensiuni. Aceasta problema medicala este de o importanta majora deoarece poate afecta pacientul din 2 puncte de vedere: in primul rand o membrana timpanica perforata va duce la o scadere de auz – hipoacuzie de transmisie – deoarece aceasta structura este prima care preia sunetele din mediul inconjurator si rolul ei principal este de a transmite vibratiile sonore la lantul osicular (ciocan, scarita si nicovala) si astfle sa propage sunetul spre urechea interna. A doua problema cauzata de perforatiile timpanale este faptul ca din momentul in care acestea exista practic nu mai avem o separatie intre urechea externa si medie – doua medii total diferite – unul curat, aseptic (urechea medie) si unul cu contact permanent cu mediul inconjurator, septic (urechea externa). Aceasta situatie deschide astfel calea pentru infectiile urechii medii si osului mastoid si supuratiile cronice ale acestor regiuni.

Primele probleme sesizate de pacient sunt durerea dinaintea perforarii in cazurile de intercurente – raceli sau durerea din cadrul traumatismelor si imediat scaderea acuitatii auditive. De multe ori daca perforatia nu este mare nici scaderea de auz nu este mare si cum urechea de partea opusa de obicei functioneaza bine exista o compensare care pacaleste pacientul ca problema nu este grava. Ulterior daca produse din mediul extern intra prin perforatie va incepe supuratia respectiv in cazurile de infectii acute de cai respiratorii superioare se poate exteriorirza din interior spre exterior o scurgere.

In cazurile de perforatii postraumatice (agresiuni, accidente prin folosirea betisoarelor de urechi) aplicarea unui mentor rapid si efectuarea astfel a unei miringoplastii pentru a ajuta membrana timpanica sa se refaca este solutia rapida si de dorit.

In cazul perforatiilor din cadrul infectiilor de cai respiratorii sau ale urechii prima optiune este tratamentul pentru uscarea secretiilor si observatia ulterioara. Numai dupa un interval suficient de timp in care urechea nu a mai produs secretii care sa se exteriorizeze prin perforatie si investigatii imagistice de tip CT se poate lua decizia de a efectua o timpanoplastie.

Timpanoplastia este procedeul cel mai frecvent utilizat pentru recuperarea acestor pacienti deoarece solutiile medicamntoase se adreseaza doar fazei de supuratie otica. Timpanoplastia presupune refacerea lipsei unei parti de membrana timpanica sub anestezie generala si folosind o grefa autologa (prelevata dintr-un tesut al pacientului). Cel mai frecvent se folosesc cartilaj cu pericondru (invelisul cartilajului) recoltat de la nivelul urechii sau fascie de muschi temporal. Exista si varianta grefelor sintetice de timpan. Pacientul petrece de obicei o noapte in spital post interventie si nu simte dureri semnificative la nivelul urechii. Este necesar repaosul fizic 14 zile dupa interventie, evitarea intrarii apei in urechi 30 de zile si se vor efectua controale periodice la 7, 14 si 30 de zile.

Va incurajam in cazul in care stiti sau banuiti ca aveti o perforatie timpanala sa efectuati un consult ORL care va presupune de obicei si o evaluare endoscopica. Solutiile in aceste cazuri sunt customizate fiecarui pacient si medicul va va da explicatiile necesare dupa evaluare.